Poate ți-ai pus și tu întrebarea: „De ce oare nu sunt satisfăcut de viața mea?”, „De ce mi-e greu să iau deciziile cele mai potrivite pentru mine?” sau ”De ce fac de multe ori lucruri care nu sunt în acord cu valorile, credințele și principiile mele?” Unul din răspunsurile la întrebările de mai sus are legătură cu sinele nostru întunecat, cunoscut în psihologie și sub numele de sinele din umbră. Umbra, cum mai este și numită, conține întreaga noastră putere de care nu suntem conștienți. Acceptarea ei, însă, ne-ar permite să ne regăsim identitatea reală, să ne asumăm din nou puterea interioară și să ne trăim viața pe care ne-o dorim.

Cum se naște umbra?

Umbra noastră s-a născut când eram mici, cu mult timp înainte ca mintea noastră logică să fie suficient de dezvoltată pentru a filtra mesajele pe care le-am primit de la părinți și de la restul lumii. De fiecare dată când un comportament al nostru a fost criticat dur sau pedepsit fără milă, noi ne-am separat inconștient de sinele nostru real, de bucuria de a trăi. Și odată cu fiecare respingere, această separație s-a adâncit iar noi ne-am construit ziduri invizibile și groase pentru a ne proteja și pentru a câștiga iubirea și acceptarea celorlalți. În timp aceste ziduri au ajuns să fie o fortăreață invizibilă care a devenit chiar sinele nostru fals (masca/identitate bazată pe ego). Și această fortăreață imensă ne-a ascuns esența, vulnerabilitățile, sensibilitățile și chiar capacitatea noastră de a cunoaște și de a vedea adevărul nostru din interior și așa am învățat să ne limităm singuri propria viața.

Din dorința de a avea parte de siguranță și previzibilitate, ne-am construit un rol cu care ne-am și identificat și l-am considerat accesibil pentru cei din jurul nostru, rol pe care probabil continuăm să îl jucăm inclusiv în prezent. Căutarea vieții perfecte, a rolului perfect și a măștii perfecte nu ne va împlini niciodată pentru simplul motiv că sinele nostru reprezintă mult mai mult decât acea sumă limitată de calități care corespund idealului pe care ni l-am ales. În loc să fim cei care SUNTEM, noi încercăm să devenim cei care „ar trebui” să fim. De-a lungul timpului percepția noastră reprimată de sine devine solul perfect pentru înflorirea umbrei. Majoritatea oamenilor au umbre sau părți întunecate, și cu toate acestea, cu cât reprimăm mai mult părți din noi înșine, cu atât umbrele noastre cresc și preiau controlul asupra vieții noastre. Acest lucru poate duce la probleme precum ura de sine, boli mintale, abuz de droguri și alcool, neuroticism și disfuncții relaționale.

Dacă dorim să ne bucurăm de viața noastră și să facem lucuri care contează cu adevărat pentru noi, tot ce trebuie să facem este să sesizăm ce aspecte sau ce roluri am respins până acum și să descoperim modalități sigure și „nepericuloase” de a le juca. Trebuie să ne provocăm singuri să acceptăm toate fațetele umanității noastre (propria dualitate). În caz contrar, rolurile pe care le-am respins și pe care le-am reprimat vor continua să ne limiteze viața pe care o trăim și astfel o să fim intr-un continuu război cu noi înșine.

Ce este totuși umbra?

Marele psiholog elvețian Carl Gustav Jung afirmă că umbra noastră este persoana cu care nu dorim să ne identificăm. Ea poate fi regăsită în acel membru al familiei noastre pe care îl judecăm cel mai tare sau față de care avem un dezgust. Astfel că, umbra noastră reprezintă tot ceea ce ne enervează, ne indispune, ne umple de groază sau de dezgust la alți oameni sau la noi înșine. Pe de altă parte ea reprezintă tot ceea ce încercăm să ascundem de cei pe care îi iubim și tot ce nu dorim ca alți oameni să afle despre noi. Tot aici se află și temerile noastre neexprimate, rușinea care ne umple de oroare și vinovăția insuportabilă.

Așadar, umbra noastră este alcătuită din: gânduri, emoții și impulsuri pe care le găsim prea dureroase, rușinoase sau dezgustătoare pentru a le accepta. Așa ca în loc sa le facem față, le reprimăm. 

„Umbra este ca un sac invizibil pe care fiecare din noi îl purtăm în spate. Pe măsură ce creștem, noi introducem în el toate aspectele ființei noastre care nu par acceptabile pentru familia și prietenii noștri.” – Robert Bly

Cum crește umbra?

Dacă nu îți poți vedea propria umbră, trebuie să pornești în căutarea ei. Ca orice altceva în viață, umbra s-a creat în timp și reprezintă un proces. Nimeni nu își propune în mod deliberat să amplifice sau să simplifice puterea umbrei, ea crește ori de câte ori:

• păstrezi un secret față de tine însuți sau față de o altă persoană;
• te acuzi pe tine însuți sau acuzi pe altcineva spunându-i că greșește;
• cultivi un sentiment de rușine sau vinovăție;
• simți nevoia să dai vina pe altcineva;
• îți ignori slăbiciunile personale, criticându-i în schimb pe cei din jur;
• te lupți să ții răul sub control;
• te separi de ceilalți.

Puterea lucrului cu umbra

Poarta către descoperirea de sine nu se deschide decât dacă ne luăm angajamentul ferm de a ne confrunta cu demonii noștri.

Cred cu convingere că umbra este unul din cele mai mari daruri care ne stau la dispoziție. Carl Jung a numit-o „partenerul nostru de antrenament”. Umbra este antrenorul nostru personal și ghidul care ne va învăța să ne descoperim adevărata măreție. Umbra nu reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată sau un dușman ce trebuie învins, ci un sol fertil care trebuie cultivat.

Obstacolul care ne desparte de ceea ce suntem noi cu adevărat este tocmai umbra, latura noastră întunecată. Și vreau să îți mărturisesc că fix această umbră (aspectele pe care le ascundem rușinați și le negăm în continuare) deține cheia succesului tău. Dacă nu este analizată și înțeleasă, umbra noastră va ieși fix când ne vom aștepta cel mai puțin și ne va sabota viața. Dacă încerci să îți reprimi mânia, teama, insecuritatea, gelozia și sexualitatea, umbra câștiga astfel mult mai multă energie și devine mai puternică. Ea poate chiar distruge viața oricui. Așadar, umbra ne ține în chingile ei prin doua mecanisme: ea ne menține inconștienți după care erupe cu putere incredibilă ori de câte ori dorește.

Umbra noastră stabilește dacă vom trăi o viață fericită, de succes și eliberată de stres sau dacă vom lupta tot timpul cu sărăcia, cu relațiile neîmplinite, cu eșecurile profesionale, cu temperamentul nostru, cu integritatea pe care o avem, cu imaginea de sine pe care o cultivăm și cu dependențele noastre. A avea o umbra nu reprezintă un defect, ci ceea ce ne face compleți.

Scopul lucrului cu umbra este de a redeveni întreg, de a pune capăt suferinței si de a nu ne mai ascunde de noi înșine. Dacă vom face acest lucru, vom putea să nu ne mai ascundem nici de restul lumii.

Soluția …

Cel mai important lucru către rezolvarea problemei umbrei constă în recunoașterea puterii acesteia și refuzul ideii de a o înfrânge. De îndată ce te gândești să o înfrângi, ai pierdut deja bătălia. Ai căzut în capcana dualității binelui și răului. Din această perspectivă duală, nimeni și nimic nu poate pune capăt acestei dualități. Binele nu are și nu va avea niciodată puterea de a învinge pentru totdeauna răul.

Proiecția

Primul pas către diminuarea umbrei este să fii conștient de ceea ce o alimentează. Proiecțiile sunt de obicei un semn foarte evident al unei umbre foarte puternice. Jung afirmă că umbra ne spune să ne ignorăm slăbiciunile și să le proiectăm asupra celorlalți oameni. Astfel, pentru a evita să simțim ca nu suntem suficient de buni, noi preferăm să considerăm că ceilalți oameni nu sunt suficienți de buni. Proiecția noastră este doar un mecanism de autoapărare inconștient. Tiparul proiecției este următoarea afirmație: „Nu pot recunoaște că sunt acel lucru, așa că îmi voi imagina că tu ești cel care îl simte”. Spre exemplu, dacă simți impulsuri sexuale pe care le consideri tabu, cum ar fi gânduri de infidelitate, ești tentat să atribui aceste impulsuri altor persoane.

Proiecția ne conduce către o falsă acceptare de sine, bazată pe sentimentul că: „Eu sunt în regulă, ceilalți nu sunt.” Însă, ține cont că, adevărata acceptare de sine îi include întotdeauna și pe ceilalți oameni (nu crează separarea „eu-tu” sau „noi- voi”…).

Un alt pas către diminuarea umbrei este să fii conștient de tine, să îți recunoști sentimentele, oricât de neplăcute ar fi acestea și să te detașezi de ele. Și atunci când sesizezi acele emoții negative la tine (teamă, mânie, invidie, victimizare, plângere de milă sau agresivitate), eliberează-te de orice judecată ar apărea și care ar putea să te mențină într-o percepție îngustă despre tine. Adu în schimb simpatie față de tine și compasiune față de alții.  Simpatia deschide unul din canalele care te conduc către puterile vindecătoare iar compasiunea reprezintă una dintre cele mai înalte bucurii ale vieții.

Dacă avem curajul să ne privim în față realitatea și să o vedem exact așa cum este, fără autoamăgire și iluzie, evenimentele ne vor revela calea pe care trebuie să mergem și care ne va conduce către succes.

Referințe:

1. C.G. Jung, Cartea roșie

2. Deepak Chopra, Debbie ford, Marianne Williamson- Efectul Umbrei

3. Jung, C.G. , Arhetipurile inconștientului colectiv, Ed Trei, 2014

Ești pregătit să descoperi care este nivelul umbrei tale din prezent?

Pentru fiecare întrebare bifați unul din cele patru răspunsuri. Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

Când răspundeți la fiecare întrebare, gândiți-vă la modul în care sunteți cel mai natural. Nu vă gândiți cum ați dori să fiți sau cum așteaptă ceilalți să fiți.

Să începem!