Ancorarea în NLP

Ce este ancorarea în NLP?

 Binecuvântatul Ivan Pavlov este cel pe care toată lumea și-l amintește din cauza câinilor și a clopotelor (deși folosea cu adevărat un diapazon). Ancorarea de bază implică, în esență, obținerea unei experiențe congruente puternice a unei stări dorite, în timp ce se utilizează un stimul notabil (atingere, cuvânt, vedere) în momentul în care acest lucru este realizat pe deplin.

Noțiunea de utilizare a ancorării a fost rafinată de Bandler și Grinder și folosește resursele inconștiente puternice pentru a obține răspunsurile pe care le dorim.

Ancorarea este un proces natural care apare de obicei fără conștientizarea noastră și poate avea un impact pozitiv sau poate fi nepotrivit pentru un context anume. De exemplu, o tonalitate vocală care poate fi asociată ușor cu o privire la o „voce furioasă” poate să nu fie de fapt ca urmare a furiei, dar de obicei va declanșa un răspuns emoțional în persoana care percepe tonalitatea ca având trăsăturile furiei.

Creierul nostru este antrenat să consume cât mai puțină energie, iar inconștientul are dezvoltate mecanisme prin care sa evite repetarea consumului de timp și resurse. Astfel apar - ancorele - ca un „buton” de declanșare care poate fi activat în momentul în care au apărut câteva elemente asemănătoare cu cele din din momentul evenimentului inițial.

Alte interpretări ale ancorării în NLP

O ancoră este un stimul extern sau intern, care declanșează un răspuns de tipul: VAKOG+AD, o stare emțională și o reacție corporală.

Altfel spus, ancorarea este procesul prin care orice stimul intern sau extern devine un mecanism ce declanșează o reacție. Ancorele apar în mod natural sau poat fi rezultatul unei alegeri deliberate.
În cuvinte mai simple, ancorarea este procesul de asociere a unui lucru cu altul.
Conceptul din NLP de ancorare, derivă de la reacția pavloviană de tip stimul răspuns a lui Pavlov. Astfel că diapazonul a fost stimulul (ancora) care îl făcea pe câine să saliveze.

Ancorele sunt mecanisme de natură vizuală, auditivă, kinestezică, olfactivă sau gustativă. Ele se asociază cu o anumită reacție sau cu o anumită stare. Ancorele ne înconjoară peste tot. De fiecare dată când reacționăm fară să gândim suntem fub influiența unei ancore.

Există diferite definiții ale ancorării; Iată câteva versiuni de la diferiți oameni bine cunoscuți din domeniul NLP:

Tony Robbins

Ancorare - Procesul prin care orice reprezentare (internă sau externă) se conectează și declanșează un șir ulterior de reprezentări și răspunsuri. Ancorele pot fi naturale sau pot fi instalate în mod deliberat. Un exemplu de ancoră pentru un anumit set de răspunsuri este ceea ce se întâmplă atunci când te gândești la modul în care o persoană specială, mult iubită, îți spune numele.

Robert Dilts

Ancoră: Stimuli care vor produce în mod constant aceleași informații interne la un individ. Ancorele apar în mod natural. Bandler și Grinder au descoperit modele vechi prin care puteți seta în mod deliberat un stimul cu un gest sau o atingere sau un sunet pentru a menține o stare stabilă. În cazul în care un stimul extern este asociat cu o stare internă.

Bandler & Grinder:

Ancorarea se referă la tendința ca orice element al unei experiențe să readucă întreaga experiență.

Cum funcționează o ancoră în NLP?

Gândește-te la o lămâie (vizual). Care este prima reacție? O primă reacție ar putea fi salivarea (gustativ) sau o anumită stare emoțională.

Ancorele sunt o parte importantă din viața noastră deoarece ele creează obiceiurile. Tot ele ne ajută să interiorizăm o aptitudine la nivelul inconștientului.

Ancorele pot să ne modifice stările noastre emoționale. Un lucru pe care îl vedem, îl auzim, îl pipăim, îl gustăm sau îl mirosim ne poate schimbă considerabil starea emoțională. Chiar și atunci când reacționăm mereu la același lucru avem de-a face tot cu o formă de ancorare.

Experiențele intense pot produce ancore. Sub forma aceaasta se dezvoltă fobiile sau temerile nejustificate care pot persista tot restul vieții. Înclusiv emoțiile de o intensitate mai joasă, repetate, pot produce și ele ancore.

Foarte multe din experiențele noastre sunt stocate sub forma de ancore:

vizuale, auditive, kinstezice, olfactive, gustative sau auditiv digital (dialogul interior).

Cum se dezvoltă o ancoră?

Ancora se dezvoltă atunci când ambele evenimente au loc împreună, de un anumit număr de ori; de exemplu, dacă de fiecare dată când mănânci în timp ce te uiți la televizor, s-ar putea să te simți înfometat când te uiți la televizor. O persoană prea sensibilă are mai multe șanse să dezvolte o ancoră mai repede decât oricine altcineva, dacă două persoane au experimentat ceva în timp ce una dintre ele a fost prea sensibilă, persoana prea sensibilă poate dezvolta o ancoră mai repede decât cealaltă persoană. De exemplu, dacă doi oameni lucrează ca ingineri de teren într-o companie minieră, experiența covârșitoare a muncii poate fi ancorată la locul de muncă în mintea persoanei excesiv de sensibile și, prin urmare, s-ar putea să se simtă în imposibilitatea de a continua munca și poate chiar să renunțe, pe pe de altă parte, cealaltă persoană care nu este atât de sensibilă la condițiile externe poate găsi muncă tolerabilă.

Ancorele nu sunt un lucru rău, ele pot fi folosite conștient, în avantajul tău, pentru a impune un comportament pozitiv sau pentru a te ajuta să renunți la obiceiurile proaste, de exemplu, poți crea o ancoră care să genereze sentimente proaste la începutul fumatului și astfel te poți ajuta pe tine însuți să renunți la fumat doar folosind o ancoră.

Tipuri de ancore:

Ancorele („declanșatorul“ sau stimulul) pot veni într-o infinitate de forme posibile: fraze verbale, atingeri fizice sau senzații, anumite peisaje și sunete, sau intern, cum ar fi cuvintele pe care ți le spui, sau amintiri și stări în care te afli.

ancoră vizuală- un zâmbet, drapelul național, imagini, o zi însorită, culoarea roșie a semaforului;
ancoră auditivă- muzica, numele tău, tonul vocii, cântecul păsărilor;
ancoră kinestezică- o baie sau un duș, un pat confortabil, un gest puternic;
ancoră gustativă- gustul de ciocolată, gustul de cafea sau gustul mușcării preferate;
ancoră olfactivă- mirosul dintr-un spital, mirosul pâinii proaspăt coapte.

Cum înlături o ancoră NLP?

Dacă ai niște ancore nedorite de care vrei să scpi, este încă posibil, de exemplu, dacă te simți rău ori de câte ori te antrenezi, poși îndepărta cu ușurință acea ancoră, scoaterea unei ancore poate fi făcută pur și simplu prin repetarea unuia dintre evenimente singure, fără alt eveniment. Mintea ta subconștientă va separa ambele evenimente și astfel ancora va fi îndepărtată.

Ai anumite ancore neplacute pe care dorești să le îndepărtezi? Îți dorești să îți creezi noi ancore care să te ajute să ajungi mult mai repede un obiectiv anume și ai nevoie de însoțire în acest proces?