Test – Ce stil de comunicare ai?
Înțelegerea diferitelor stiluri de comunicare poate îmbunătăți radical calitatea relațiilor tale. Stilurile noastre de comunicare au puterea de a construi conexiuni semnificative și ar putea duce relațiile de orice fel la un alt nivel.
De ce uneori comunicarea pare să funcționeze frumos, iar alteori pare să eșueze?
Când comunicarea se întrerupe sau este slabă, se întâmplă adesea din cauza faptului că tiparele, obiceiurile și stilurile noastre de comunicare nu sunt neapărat compatibile. În rândurile de mai jos voi prezenta un test prin care poți identifica stilul tău de comunicare.
Stiluri de comunicare
Stilul de comunicare reprezintă modalitatea prin care o persoană transmite, folosind elemente verbale, nonverbale și paraverbale, informații în cadrul interacțiunilor sociale.
Conștientizarea propriului stil de comunicare și a stilului celorlalți reprezintă un punct de plecare atunci când dorim să ne îmbunătățim abilitățile de comunicare. Fiecare persoană are un mod unic de a comunica. Stilurile de comunicare se împart astfel:
- stilul pasiv/ nonasertiv
- stilul agresiv
- stilul pasiv-agresiv/ manipulator
- stilul asertiv

Comunicarea nonasertivă
Comunicarea nonasertivă este acea abilitate de a evita conflictul sau de a se acomoda dorințelor sau nevoilor celeilalte persoane, prin utilizarea acțiunilor verbale sau nonverbale care se potrivesc nevoilor celuilalt; astfel încât interesul pentru propriile nevoi, drepturi sau obiective să scadă.
Această opțiune de a comunica în situațiile conflictuale poate îmbrăca două forme: evitarea sau acomodarea.
Cum recunoaștem indivizii care utilizează acest tip de comunicare?
Sunt indeciși; evită contactul cu ochii partenerului („no eye contact”); se scuză repede, chiar părăsesc încăperea; devin evazivi; iar într-un grup de persoane ei preferă evitarea conflictului sau dacă s-a declanșat deja conflictul, atunci preferă să-l soluționeze rapid. Va fi în final o situație de LOSE–LOSE; când o parte se acomodează, celălalt are doar pentru o perioadă scurtă de timp impresia că a câștigat, dar în schimb, adversarul care va pierde va alege să părăsească relația; iar pe termen lung ambii vor pierde.
Comunicarea agresivă
Comunicarea agresivă se referă la abilitatea de a ne impune dorința față de o altă persoană, prin utilizarea actelor verbale sau nonverbale într-un mod prin care sunt violate standardele sociale, cu intenția de a produce injurii, suferință sau durere altor persoane. Este sinonimă cu „conflictul”, deoarece de la forme ușoare de injurii verbale se poate ajunge la bătăi sau chiar violuri/omoruri violente.
Cum îi recunoaștem?
Își ofensează partenerii prin ignoranță; nu ascultă („poor listeners”); contactul cu ochii partenerului e intens; emit un aer arogant, de superioritate; încearcă să-și domine partenerul vorbind tare, învinovățind, intimidând și utilizând sarcasmul și lovitura sub centură. Dacă la început nu folosesc agresiunea fizică, ei vor recurge imediat la violență fizică, în cazul în care vor fi provocați. În final, vom avea de-a face cu o situație de LOSE–LOSE, deoarece în timp, celălalt va renunța la relația cu un „agresiv”.
Comunicarea manipulatoare/ pasiv-agresivă
Comunicarea pasiv-agresivă împrumută tehnici atât de la comunicarea nonasertivă, cât și de la tipurile agresive. Indivizii care preferă acest tip de comunicare nu urmăresc deschis, direct atingerea obiectivelor, ci pe ascuns, făcând uz de mijloace ascunse; ei spionează, șantajează, împrăștie zvonuri false, dezvăluie anumite secrete ascunse, încurajează atacuri ale persoanelor din afara grupului. Un exemplu, în acest sens, îl poate constitui situația colegului care pârăște la superior.
Când vorbim despre „manipulator”, ne referim la o atitudine, un rol și nu la o persoană, chiar dacă suntem tentați să o facem.
Manipulatorii sunt persoane care:
„1. Îi culpabilizează pe ceilalți în numele relațiilor de familie, prieteniei, dragostei, conștiinței profesionale etc.”
„2. Evită să-și asume responsabilități sau le transmite altora.”
„3. Nu-și exprimă niciodată clar dorințele, sentimentele, necesitățile sau opiniile.”
„4. Răspunde adesea evaziv sau ambiguu.”
„5. Își schimbă opiniile, comportamentul și sentimentele în funcție de persoane și situații.”
„6. Invocă rațiuni logice pentru a-și ascunde obiectivele sale egocentrice.”
„7. Îi fac pe ceilalți să creadă că trebuie să fie perfecți, consecvenți, să știe cât mai multe și să răspundă prompt întrebărilor și solicitărilor.”
„8. Se îndoiește de calitățile, competența, caracterul celorlalți: nu critică pe față, devalorizează și emite judecăți.”
„9. Se folosește de intermedieri (preferă să vorbească la telefon decât față în față, lasă note scrise etc.), pentru a-și face cunoscute mesajele.”
„10. Învrăjbește și creează suspiciune, dezbină pentru a stăpâni mai ușor și de multe ori poate provoca ruptura unui cuplu.”
„11. Știe foarte bine să pozeze în victimă pentru a fi compătimit (își exagerează o boală, se plânge de volumul mare de muncă la serviciu, de anturajul „dificil” în care trăiește etc.)”
„12. Ignoră ceea ce i se cere să facă (chiar dacă pretinde că tocmai atunci se ocupă de problema respectivă).”
„13. Se folosește de principiile adoptate de ceilalți (umanitate, caritate, rasism, „binele” și „răul”, sentimentele materne etc.) pentru a-și satisface necesitățile personale.”
„14. Amenință sub o formă deghizată sau folosește șantajul pe față.”
„15. Schimbă fără menajamente subiectul în timpul unei conversații.”
„16. Evită sau se sustrage de la întâlniri oficiale sau ședințe.”
„17. Mizează pe ignoranța celorlalți pentru a se plasa în poziții superioare.”
„18. Minte.”
„19. Se folosește de minciună pentru a afla adevărul, deformează și interpretează, denaturând întotdeauna adevărul.”
„20. Este egocentric.”
„21. Este gelos în toate relațiile sale.”
„22. Nu suportă să fie criticat și neagă tot ce este evident.”
„23. Nu ține seama de drepturile, de dorințele sau de necesitățile celorlalți.”
„24. Așteaptă de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziții, obligându-i pe ceilalți să le execute.”
„25. Ceea ce spune pare logic și coerent, contrar atitudinilor, acțiunilor sau modului său de viață, care se desfășoară după o schemă opusă.”
„26. Flatează, oferă daruri și face mici servicii știind să fie pe plac și dând impresia că-l preocupă problemele celorlalți.”
„27. Provoacă o stare de proastă dispoziție și un sentiment opresiv de pierdere a libertății (victima se simte prinsă într-o cursă din care nu știe cum să scape).”
„28. Acțiunile sale sunt deosebit de eficace în atingerea obiectivelor personale, dar în defavoarea celorlalți.”
„29. Ne sugerează să facem lucruri pe care altfel nu le-am fi făcut niciodată din proprie inițiativă.”
„30. Este mereu subiect de discuție pentru ceilalți, chiar când nu este de față.”
Comunicarea asertivă
Termenul de „asertivitate” a devenit popular în anii ’70, când în timpul unor programe de training, participanții au fost învățați să zică „NU” în simulările unor confruntări interpersonale. Acest tip de comunicare se întâlnește cel mai des la stilurile de compromis și la cel de colaborare și se referă la abilitatea de a vorbi și de a susține deschis scopurile pentru atingerea propriilor interese sau satisfacerea nevoilor, fără ca alte persoane să aibă de suferit. Indivizii care utilizează acest tip de comunicare sunt comunicativi, preciși, le place să-i impresioneze pe ceilalți și sunt flexibili în răspunsuri/feedback-uri.
Cum recunoaștem persoanele asertive:
- comunică direct, deschis și sincer
- îi tratează pe ceilalți ca persoane egale;
- acordă importanță părerilor și intereselor celorlalți;
- sunt aliniați – există o concordanță între mesajul verbal transmis, mimică și gestică;
- susțin privirea interlocutorului atunci când vorbesc.
Comunicarea asertivă este cea mai eficientă modalitate de soluționare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și sinceră permite recepționarea mesajelor fără blocaje și distorsiuni, ceea ce menține și îmbunătățește relațiile cu ceilalți. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoțiile și gândurile fără a leza integritatea celorlalți te ajută să construiești în timp real o relație pe termen lung.
Comunicarea și comportamentul asertiv ne cresc stima de sine, ne întăresc respectul pentru ceilalți și din partea celorlalți.

Test – Ce stil de comunicare ai?
Faceți testul de mai jos pentru a evalua care dintre cele patru stiluri de comunicare aveți tendința de a le utiliza mai des:
Răspundeți cu adevărat sau fals:
- Spun adesea da când aș vrea să spun nu
- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora
- Prefer să ascult ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc
- Sunt mai degrabă o persoană autoritară și decisă
- În general cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin intermedieri, decât direct
- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc
- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu îmi intră în atribuțiile mele
- Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate
- Când are loc o dezbatere prefer să stau de o parte, pentru a vedea în ce sens, direcție o va lua
- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere
- Nu îmi place să ascult pe alții
- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii
- Sunt considerat destul de descurcăreț(ă) și de abil în relațiile cu alții
- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe dominare și calcul
- Prefer să nu cer ajutorul colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent
- Sunt timid(ă) și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o activitate neobișnuită
- Se spune că sunt nedescurcăreț(ă) și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează
- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite de tipul “față în față”
- Pentru a-mi realiza scopurile, adesea mă prefac, joc teatru
- Sunt cam guraliv(ă) și adesea retez vorba celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în timp
- Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul
- În general știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reușită
- În caz de dezacord fac compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce
- Prefer să joc cu „cărțile pe față”
- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac
- Las adesea un lucru început fără a-l termina
- În general mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele
- E greu să fiu intimidat(ă)
- Cred că a-i speria pe alții, prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține ascultarea lor
- Dacă am fost prins cu ceva (“pe picior greșit”) știu să-mi iau revanșa când se ivește ocazia
- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproșezi că nu își urmează propriile principii
- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații
- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți
- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles
- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr și să nu-i plictisesc pe alții
- Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg
- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac
- Vorbesc fără teamă în public, în adunări
- După părerea mea, viața constă în raporturi de forță, de luptă
- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase
- Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin reducerea tensiunilor
- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea
- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora
- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac
- Îmi exprim sentimentele așa cum le simt
- Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele
- Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente sunt mijloace bune de a obține ceea ce vrei
- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere
- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare
- Sunt sensibil și ușor de influențat și adesea îmi dau seama că sunt exploatat
- Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele
- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat
- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit
- Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți repede intențiile; acest lucru este o probă de neîndemânare
- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele
- Prefer să fiu “lup” și să îi mănânc pe alții, decât să fiu “miel” mâncat de ceilalți
- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei.
- În general știu să protestez cu eficacitate, dar fără agresivitate excesivă
- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele
- Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută
Punctaj
Acordați câte un punct în dreptul întrebării unde ați răspuns cu “Adevărat”
Comunicarea nonasertivă (timidă).
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 1,7,15,16,17,25,26,35,36, 37, 50, 51, 52, 59, 60
Comunicarea agresivă
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 4,6,10,11,20,21,28,29,30,39,40,48,49,55,56
Comunicarea manipulatoare
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 3,5,9,12,13,19,22,31,32,41,42,46,47,54,57
Comunicarea asertivă
Acordați câte un punct următoarelor întrebări numai dacă ați răspuns cu “Adevărat”.
Întrebarea: 2,8,14,18,23,24,27,33,34,38,43,44,45,53,58
Interpretare răspunsuri
Treceți în dreptul celor 4 categorii numărul de puncte obținute în urma adunării lor:
- Comunicare nonasertivă:____
- Comunicare agresivă: _____
- Comunicare manipulatoare: ____
- Comunicare asertivă:_____
Tipul de comunicare cu cel mai mare număr de puncte vă caracterizează cel mai mult stilul tău de a comunica cu ceilalți. Dacă aveți același număr de puncte la mai multe categorii sau valori apropiate înseamnă că există elemente care ți se potrivesc.
Cum poți comunica eficient?
Ne punem întrebarea care dintre cele patru opțiuni de comunicare este mai bună sau chiar ideală? Credem că fiecare dintre opțiuni poate fi utilizată, cât mai flexibil, în funcție de trei factori:
- de ocazie (ne referim aici la timp – momentul potrivit pentru a opta pentru un tip de comunicare sau altul și spațiul sau locația – dacă e în public sau într-un loc mai retras);
- de cealaltă persoană – cât de apropiați suntem de persoana respectivă, ce relație avem cu ea (pe membrii familiei – frați, surori, părinți sau bunici, pe prieteni îi tratăm diferit față de superiorii de la locul de muncă sau chiar colegi ori subordonați; sau clienți – cetățenii, în cazul instituțiilor publice);
- de propriile nevoi – cum le prioritizăm; deoarece nu toate constituie o situație de viață sau moarte.

Când putem utiliza un tip anume de comunicare?
Putem utiliza comunicarea asertivă:
- când conflictul este important pentru mine;
- când „m-aș urî” mai târziu pentru că nu am spus ceea ce am simțit la un moment dat;
- când o relație pe termen lung cu partenerul e importantă pentru mine;
- când cealaltă parte poate rezista asertivității mele și nu reacționează agresiv sau pasiv-agresiv;
- când celălalt ar profita de situație, dacă aș permite;
- când este posibilă soluția de WIN-WIN
Putem utiliza celelalte tipuri de comunicare:
- Comunicarea nonasertivă este utilă atunci când: consider că s-ar putea să nu am dreptate sau când nu sunt sigur pe mine; s-a întâmplat ceva ce e mai important pentru celălalt decât ar fi pentru mine; o relație pe termen lung cu partenerul prezintă importanță.
- Folosim comunicarea agresivă în cazul în care am epuizat toate celelalte opțiuni de comunicare și siguranța mea fizică sau psihică sau a unor persoane apropiate este pusă în pericol (cazul de autoapărare).
Ai un conflict sau pur și simplu vrei să-ți îmbunătățești stilul de comunicare cu cei din jur?
Cu ajutorul NLP-ului putem lucra pe stilul tău de comunicare și putem descoperi de unde vin conflictele. Completează formularul de mai jos și obține gratuit o sesiune consultativă.





